- stridénţã
- s. f., g.-d. art. stridénţei; (fenomene, manifestãri) pl. stridénţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
stridénţã
Look at other dictionaries:
stridenţă — STRIDÉNŢĂ, (2) stridenţe, s.f. 1. Însuşirea de a fi strident. 2. Sunet, culoare, ton etc. strident. – Din fr. stridence. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRIDÉNŢĂ s. 1. v. nepotrivire. 2. (fig.) violenţă. (stridenţă culorilor.)… … Dicționar Român
beatnic — BEATNIC, beatnici, s.m. Intelectual (american) care practică o filozofie contestatară şi are o ţinută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete şi ţinută neîngrijită. v. hippy. [pr.: bít ] – Din engl. beatnic. Trimis de paula,… … Dicționar Român
disonanţă — DISONÁNŢĂ, disonanţe, s.f. (muz.) Lipsă de consonanţă, de armonie între sunete; asociere de sunete de înălţimi diferite. ♦ Asociere nearmonioasă de silabe sau de cuvinte; cacofonie. ♦ p. gener. Lipsă de armonie. – Din fr. dissonance, lat.… … Dicționar Român
stridént — adj. m., pl. stridénţi; f. sg. stridéntã, pl. stridénte … Romanian orthography
moale — MOÁLE, moi, adj. I. 1. Care cedează uşor la apăsare, modificându şi forma; p. ext. afânat, pufos. ♢ Carne moale = carne fără oase. Ou moale = ou fiert sau copt astfel încât să nu fie complet coagulat. Lipire moale = operaţie de îmbinare, cu… … Dicționar Român
nepotrivire — NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s.f. Lipsă de potrivire, de concordanţă, de conformitate; dezacord, discrepanţă. – Ne + potrivire. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEPOTRIVÍRE s. 1. dezacord, discordanţă, discrepanţă, disonanţă,… … Dicționar Român
strident — STRIDÉNT, Ă, stridenţi, te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascuţit şi puternic, pătrunzător; lipsit de armonie, neplăcut la auz. ♦ p. gener. Neplăcut, supărător; şocant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este în armonie cu… … Dicționar Român
violenţă — VIOLÉNŢĂ, violenţe, s.f. 1. Însuşirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemenţă, furie. 3. Faptul de a întrebuinţa forţa brutală; constrângere, violentare;… … Dicționar Român
